Simularea dispersiei atmosferice a emisiilor gazoase poluante la sursă este utilă atunci când măsurarea/monitorizarea nu este posibilă.
Modelele de dispersie existente pentru estimarea expunerii umane utilizează date referitoare la emisiile gazoase poluante reale sau dintr-o bază de date, precum şi alţi parametrii relevanţi (direcţie şi viteză vânt, umiditate, temperatură, dimensiuni reale ale sursei, etc)
Rezultatele astfel obţinute reflectă impactul poluării sursei asupra aerului atmosferic înconjurător.
Avantajul simulării faţă de măsurare este că expunerea poate fi estimată la o fracţiune din costul pentru măsurare.